Freelancing Dot Ro - Plantatia cu creativi
Articol scris de Alex Cristache acum ceva timp pe un blog care nu mai exista, il notez aici ca sa nu se piarda.
Dupa ani si ani de angajat full-time am revenit la statutul de freelancer, de curand. Singura diferenta este ca de data asta am lectia invatata. Ei bine, tocmai acesta lectie, precum si discutiile cu diversi colegi de breasla m-au facut sa scriu acest post, dedicat freelancing-ului in mica noastra tara.
Fac parte din “gasca” aia de romani care-si iubesc tara, dar inca nu au gasit realul motiv pentru asta. Jur ca nu stiu de ce. Din optimism? Din speranta? Din incredere in semeni? Prostii! Ma lovesc zilnic de contra-argumente, dar trec orbeste pe langa ele.
De la lansarea acestui blog am avut placerea sa intalnesc si sa interactionez cu o serie de oameni si colegi deosebit de talentati, tipologii de oameni in a caror existenta doar imi puneam sperante. Si totusi ei exista, iar pe mare parte dintre ei ii intalniti in blogroll-ul meu.
Discutiile purtate cu parte dintre ei m-au facut sa concluzionez ca agentiile romanesti nu stiu sa respecte comorile pe care le au. Sau cel putin mare parte dintre ele. In fiecare dintre acesti oameni am intalnit regretul ca prea mult din propria viata se contureaza in jurul profesiei, cu toate ca iubesc ceea ce fac. Dar la fel de bine isi iubesc si familiile, prietenii/prietenele, hobby-urile si aspiratiile.
Incet-incet, acesti creativi se transforma in fetele posomorate si apatice pe care le vedem dimineata in metrou, citind cine stie ce fituica de 50 de bani. Asta ii sperie. Asta ii face sa se gandeasca la freelancing. Si nu doar pe cei cu experienta, ci si pe cei proaspat intrati on mediul online. Astfel, bazinul cu creativi numai buni de pescuit de catre agentii seaca vizibil de la o zi la alta.
Parte dintre cei ce intra in freelancing nu stiu ce ii asteapta. Sunt la prima experienta de acest gen si se regasesc intr-un final prinsi in acelasi cosmar corporatist din care au incercat sa evadeze. Multi vor continua sa lucreze cu agentii, in speranta ca-si vor asigura un flow multumitor de proiecte. Multi se vor lovi de frazele care ne zgarie zilnic urechile:
“Mai avem nevoie de X revizii.”
“Gigel ne ia mai putin.”
“Am ceva urgent, chiar n-ai cum sa te ocupi azi? Poate n-ar trebui sa mai colaboram…”
“Stiu ca tu esti expertul, dar de ce nu incerci si asa?”
“Clientul inca nu a bagat banii”
“Mai poti astepta o saptamana? Suntem cam prinsi acum.”
Le-am auzit pe toate de-a lungul timpului. Sincer, daca cele X revizii nu sunt in contract sau nu sunt platite, nu ma intereseaza cum le scoateti. Eu nu-s Gigel, iar acum discutati cu mine. Ai nevoie de ceva urgent? Costa extra. Nu am cum sa bag proiectul azi? Nu-i bai daca nu mai colaboram. De ce nu prefer sa incerc si asa? Pai tu ai spus cine-i expertul. Sau era doar de complezenta? Si, ce daca nu a bagat clientul banii? Eu voua v-am emis factura, nu lui. Inca o saptamana? E a treia? Voi ati vrut proiectul “ieri”. Si uite asa, lista de agentii cu care merita sa colaborezi se reduce simtitor.
Sincer, cand ma gandesc la toate scuzele si mojiciile astea mi se face greata. Dar problema nu-i numai de partea agentiilor care traiesc cu senzatia ca freelancerii sunt muritori de foame. Problema e si in atitudinea freelancerilor care venind din mediul corporatist inca au obiceiul sa stea cu mana intinsa ca-n ziua de salariu. Nu fratilor. In secunda in care te-ai hotarat sa devii freelancer, discuti pe picior de egalitate cu oricine te intalnesti. Nu mai ai sefi, nu mai ai de ce sa tii capul in pamant, nu mai are cine sa-ti faca morala. Te ai doar pe tine, simtul estetic si bunul simt in estimarea propriei valori. Profita de ele!
Ceilalti care s-au saturat de atitudinile astea isi cauta de lucru afara, Elance, Rent a Coder, Guru etc. Si acolo se confrunta cu mana de lucru ieftina din India sau Pakistan. Se confrunta cu ideea multor clienti cum ca in Romania se lucreaza foarte ieftin si bine, si astfel multi sunt pregatiti sa coboare stacheta. Cativa nu o fac si nici nu se bat cu pumnul in piept pentru asta, dar sunt exemple de succes si am intalnit parte dintre ei.
Cuvantele cheie in povestea lor? Incredere, seriozitate si rabdare. Un renume nu se construieste cu o atitudine de “sclav pe plantatia cu creativi”. Se construieste prin curaj, rabdare si calitate.
Multi dintre voi aveti calitatile. Unora va lipseste curajul catre pasul acesta, iar catorva care au facut pasul, le lipseste rabdarea si increderea.
Pentru toti, am 2 sfaturi:
1. Indiferent daca esti angajat sau freelancer, priveste-i pe toti in ochi. X nu te plateste din marinimie. X te plateste pentru ca ii oferi ceva ce are nevoie.
2. Nu lasati timpul sa treaca pentru a lua o decizie. Este posibil sa treaca prea mult timp, iar decizia sa nu mai aiba valoare.
